|
- NOU - - CARTE DE OASPETI - - FORUM - - FACEBOOK - |
[ Dana Andronie | Jurnalul National | 17 Septembrie 2007 ]
"N-am unde sa ma exprim" "Paharelul mi-a fost si un bun prieten, caci adevaratii amici s-au cam risipit", spunea Aurelian Andreescu doar cu o luna inainte sa moara.
La 6 iunie 1986 a aparut in Flacara, sub semnatura lui Dan Barladeanu, un interviu cu titlul "Am contribuit si eu cu ceva la afirmarea muzicii noastre". Aurelian Andreescu este cel care, intr-adevar, a contribuit cu CEVA in muzica romaneasca. Chiar si dupa 21 de ani de la publicare, materialul este impresionant, prin adevarul pe care il contine. "Putini oameni sunt destul de inzestrati ca sa suporte adevarul si ca sa-l spuna", cugeta Vauvenargues. Aurelian Andreescu era printre putinii oameni inzestrati sa spuna adevarul. Prin forta vorbelor rostite cu curaj de artist, interviul este si acum tulburator. De aceea am selectat cateva raspunsuri si le-am aranjat, astfel incat cuvintele care i-au apartinut candva lui Aurelian Andreescu sa fie prefata Editiei de Colectie ce ii este inchinata. MOSTENIREA. "Am debutat intamplator. Eram impreuna cu niste prieteni la Pescarus si ne amuzam cantand o data cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare ca i-am placut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am pasit cu dreptul. Din clipa aceea, viata mea s-a impletit cu muzica usoara, definitiv si irevocabil. Asa se schimba destinul omului in nici 24 de ore. La inceput mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus si necazuri, dar si bucurii. Nu stiu daca se poate numi mostenire, dar parintii mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut in tot cartierul, mai ales prin colinde. Cum am copilarit in jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicand tarcoale. Niciodata nu m-am visat la opereta. Cantatul nu ma preocupa." IN NUMELE PRIMAVERII. "De ce am tradat planseta (n.r. - a terminat Scoala Tehnica de Arhitectura)? Grea intrebare. Eram foarte tanar si valurile succesului m-au ametit. Am pretentia sa afirm ca nu mi-am irosit vremea in zadar. Am contribuit si eu cu ceva la aceasta meserie, la dezvoltarea muzicii usoare romanesti. Stiu ca sunt un nume, ca reprezint un stil, asa cum stim ca primavara vine an de an, dar de fiecare data este alta. Nu-i nici un secret ca la inceputul carierei mele (n.r. - prin anii 1960) am cautat sa-l imit pe Tom Jones. Dar, cu timpul, mi-am cautat fagasul. M-am despartit de idol, i-am multumit pentru ajutor si mi-am vazut de drum. Pentru mine �Mamaia� reprezinta un mare mister. Se resping piese devenite slagare inainte de lansare si se aproba, chiar se premiaza, lucrari care de-abia sunt laureate ca se si pierd in negura uitarii. Am convingerea ca, daca s-ar organiza un festival numai cu piese respinse, multi specialisti prezenti candva in juriu ar lasa ochii in jos. De multi ani refuz sa mai cant la �Mamaia�. Laureatii se impart in doua: compozitori si interpreti care au limita de varsta. Premii de interpretare nu se dau. Lumea ma vrea pe primul loc, din care cauza, atunci cand participam si cantecul nu intrunea sufragiile juriului, primeam zeci de telefoane de repros." POSTERITATE RECUNOSCATOARE. "Teatrul e durerea mea cea mare. Scena teatrului nu mi-a fost de bun augur. Sunt distribuit rar. Trebuia sa apar in �Nimic despre elefanti�. Insa spectacolul a trebuit scurtat. Am fost scos si eu. Am protestat, am rugat conducerea sa mai revada programul. Am fost refuzat atunci cand am propus sa se organizeze un spectacol prilejuit de 25 de ani de activitate artistica. Simteam nevoia unui recital, credeam ca mi se cuvenea. Am publicul meu care, sigur, m-ar fi onorat cu prezenta. Am facut eu, oare, de ocara muzica usoara romaneasca? Sunt 13 ani de cand tot bat pe la portile Electrecordului, dar in zadar. N-am loc in planurile lor editoriale decat cu discuri mici. Se asteapta oare trecerea mea in nefiinta? Posteritatea recunoscatoare nu ma intereseaza. Sunt in mare forma. Muzica imi bantuie sufletul si inima si eu n-am unde ma exprima. Barul Bulevard, unde cant acum, nu-i prea putin? Imi cunosc valoarea, nu vorbesc cu infatuare, dar, zau, prea multe sicane. Localul este necrutator. Niciodata nimeni nu m-a intrebat ce mananc. Toti ma intrebau ce beau. Acum ma lupt, impreuna cu medicul meu, sa inlocuiesc vinul cu ceva care sa-mi invinga emotiile. Sincer sa fiu, regret boala, dar nu regret tineretea". "Am destule pacate, dar nu ma simt vinovat de faptul ca as fi obtinut statutul de vedeta mai repede decat trebuia. Inca din tinerete viata m-a catapultat fara sa fortez nota. Vreau sa cred ca am avut ceva daruire, altfel nu-mi explic nici eu ascensiunea"
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | |
|||||||||||||
- PARTENERI MEDIA - |
Despre | Termeni | Ajutor | Contact
