|
- NOU - - CARTE DE OASPETI - - FORUM - - FACEBOOK - |
[ Dana Andronie | Jurnalul National | 17 Septembrie 2007 ]
Matale ce-ti lipseste de te pitigai asa? Au fost prieteni si s-au amuzat impreuna de viata. Pana cand unul dintre ei a parasit-o...
E usor sa auzi povestindu-se despre un OM complet. Dar "cine nu l-a cunoscut pe Aurelian a pierdut mult", e de parere Cornel Constantiniu. "Trebuia sa stai langa el o perioada, sa-i descifrezi firea destul de retrasa si introvertita chiar. Nu-i placea sa se afiseze, nu agrea reclama si ostentatiile. Cu toate astea, aproape fiecare pas al vietii lui a fost marcat de cate o gluma". Iar sacul incepe sa se desarte... VIN CU SEZLONGUL. "Eram odata, prin anii '80, la Festivalul de la Mamaia. Alexandru Bocanet era cel care diriguia lucrurile pe-atunci. Intr-o zi, ne-a dat ordin (in acele vremuri era mai multa disciplina) sa ne prezentam cu costumele de repetitie generala. �Luati pe voi ce aveti mai bun� ne-a atentionat el, �e ca si cum am sustine spectacol�. Ei bine, ne infiintam noi cu tot ce aveam mai de soi in garderoba. Eu m-am prezentat in costum cu papion, dar de departe cea mai cocheta s-a dovedit Margareta Paslaru. Ea era oricum mereu eleganta, iar de data asta era asortata din varful unghiilor si pana-n crestet, unde isi pusese chiar si o palariuta nostima. Pana aici, totul ok. Dar apare si Aurel... Era si el elegant... daca s-ar fi aflat pe plaja! Avea o pereche de pantaloni scurti si cam atat. Atat i-a trebuit lui Bocanet, ca l-au apucat isteriile: �Cum vii, mai, asa pe scena, nu vezi ca toti s-au pus la patru ace? Uita-te si tu, Paslaru a venit chiar cu umbreluta�. �Bine, bine, i-a raspuns mucalit Aurica, atunci o sa vin si eu maine cu sezlongul!�" PITIGOIULE! Cei doi artisti s-au cunoscut la sfarsitul anilor '60, fiind vecini in cartierul Drumul Taberei din Capitala. "Imparteam acelasi imobil cu Angela Similea, Cornel Patrichi, Benone Sinulescu, Geo Costiniu. Ce mai, puteai face o trupa din noi! Aurica era foarte gospodar, facea singur cumparaturi din piata. Ii placea sa aleaga, sa se targuiasca. Ma intalnesc intr-o zi cu el, il vad si acum, avea o sacosa din aia cu ochiuri mari, sanatoasa. �Ce faci, nu vii cu mine la piata?�, imi zice. Nu pot chiar acum, i-am raspuns eu, am ceva treaba prin zona. Tu ia-o inainte ca vin si eu si te astept in masina, sa te duc acasa. Zis si facut. Imi termin ce am de facut, ajung in apropiere si ma pun pe asteptat. Trec 10 minute, trece juma de ora, nimic. Se ingroasa gluma! ma gandesc eu. In plus, simteam ca nu mai am rabdare. Ia sa vad ce se-ntampla. Il caut prin piata si, intr-un final, il zaresc in centrul unei multimi adunate ca la urs. Se proptise in fata unei tarabe si-l tot intreba pe vanzator: �Cu cat dai rosiile? Dar cartofii?�, lucruri de genul asta. Hazul cel mare era insa altul: vanzatorul respectiv avea o voce subtirica, de scapete. La inceput, inainte sa-l vad bine, am crezut ca-i fata. Ei, si-l tot chestioneaza asa si pe dincolo Aurel, sa-l auda vorbind cat mai mult, si la un moment dat nu se mai poate abtine si-l intreaba: �Dar matale isi lipseste ceva de te pitigai asa? Esti ca un pitigoi�. Inutil sa va mai spun ca in piata s-a facut un haz nebun... MOTANUL MEU E LINISTIT. Se stie cat de multe vieti omenesti (iar printre ele si cativa artisti de renume) a luat cutremurul din 1977. "Imediat dupa aceasta grozavie, panica era in toi, motivul fiind acela ca se anuntasera cateva replici periculoase. De aceea, oamenii ale caror case sau blocuri nu fusesera asa de grav afectate se temeau acum sa nu se darame imobilele peste ei. In disperare de cauza, unii au inceput sa ia masuri. In blocul nostru, o vecina si-a facut bagajele si, intamplator, s-a intalnit la lift, cand sa coboare, cu Aurica. �Unde pleci?� a intrebat-o el. �La tara, ca m-a sunat nora-mea si m-a anuntat ca i se agita curcanul� (stiut fiind faptul ca animalele pot prevesti, prin comportamentul lor agitat, apropierea unei catastrofe). �Ei bine, a spus Aurica, eu cred ca se agita degeaba curcanul vostru, pentru ca motanul meu sta linistit�. Asa era el, chiar daca situatia nu arata prea roz, gasea cate un prilej sa faca glume, sa fie neconventional." MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC. "Intr-o zi", povesteste Cornel Constantiniu, "ajunsesem in fata usii lui, voiam sa vorbesc ceva cu el. Pana sa-mi deschida usa, am auzit niste bubuituri si niste sudalmi de ne-inchipuit. Oare ce se intamplase? Ma pofteste inauntru si constat surprins ca-n mana tinea un incaltator lung de pantofi. N-apuca sa ma salute bine si incepe �Ah, motan nenorocit!�. O apuca spre bucatarie. Eu, dupa el. Acolo, scena mi s-a infatisat in toata splendoarea ei. Peste tot era imprastiat orez. Motanul familiei era cocotat pe canatul usii si scuipa ingrozitor. Evident ca el era eroul acelei zile, dand iama in camara si facand deranj. Aurica era foc de nervi, se straduia sa ajunga pisica si s-o altoiasca. �Ce mai bati mata, i-am zis, mai bine apuca-te si strange mizeria�, l-am sfatuit. �Nu mai strang deloc, ca nu-i nici o graba�, a replicat. �Lasa ca vine nevasta si, cand vede ce a facut, il mai bate si ea o data.�" N-AVEA CORESPONDENTA. De multe ori, pe platourile de filmare se iscau si scantei. "Se filma pentru un Revelion, sub ochiul atent al lui Tudor Vornicu. Aurel avea un duet cu Dida Dragan. Fiecare trebuia sa coboare, cantand, pe cate o scara in spirala, si sa se intalneasca la imbinarea acestora. Evident ca stilul Didei Dragan, destul de extravagant, cu maini pe sus si cu o gestica exagerata, se potrivea ca nuca-n perete cu felul de a interpreta al lui Aurica, mai putin expansiv. La un moment dat, numai ce o auzim pe Dida ca zice :�Stop! Opriti filmarea!� Intrigat, dupa ce se conformeaza cerintei, regizorul intreaba ce s-a intamplat. �Nu mai pot continua, nu am nici un fel de corespondenta cu Aurel�, s-a plans Dida. �Dar bine, draga, l-am auzit indata pe �acuzat�, vrei sa-ti trimit o corespondenta tocmai de la Sovata?� Sa mai mentionez oare hazul nebun care ne-a apucat pe toti? " CE FACI, MA IMITI? Se stia ca Aurelian Andreescu era balbait. "La Teatrul Ion Vasilescu, unde Aurel a fost pentru o vreme solist, era si un balerin, Marian Cherbereata ii zicea. Cei doi se asemanau intr-un punct: aveau acelasi defect de vorbire. La un moment dat, Aurica ii da o indicatie: �SSSSS-sss-ari mai usor� sau ceva de genul acesta, la care Marian raspunde: �B-Bbbb-bbine�. �Ce faci, ma imiti?�, s-a stropsit el. Pana sa-i raspunda impricinatul, balbaindu-se si mai abitir din cauza emotiei, i-am sarit noi in ajutor. L-am lamurit pe Aurica, intr-un final, de faptul ca omul nu a vrut decat sa fie amabil si... ii raspunsese", adauga Cornel Constantiniu. | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | |
|||||||||||||
- PARTENERI MEDIA - |
Despre | Termeni | Ajutor | Contact
