|
- NOU - In zilele de 6 si 7 decembrie 2008 la Sala Rapsodia (strada Lipscani 53) a Teatrului de Revista "Constantin Tanase" a avut loc Festivalul de Muzica Usoara "Aurelian Andreescu". Citeste »
- CARTE DE OASPETI -
Lasa-ti impresiile in cartea de oaspeti »
- FORUM - Participa la discutii »
- FACEBOOK -
|
[ Dana Andronie | Jurnalul National | 17 Septembrie 2007 ] link la articolul original
Cu Meteor, dupa inundatii
Impreuna cu trupa Meteor, Andreescu a ajuns cu spectacole in orasele afectate de inundatiile din 1970. Incalzea sufletele sinistratilor.
Bate butoanele unui copiator la parterul primariei iesene. Pentru 100 de lei pe luna presteaza munca in folosul comunitatii. Vajnicul artist de mai ieri Mihai Popovici isi ineaca amarul in amintiri. Locuieste in casuta parinteasca, unde, garbovit, completeaza bilete de loterie la lumina afiselor. Sclipitoare altadata... Icoane cu Aurelian Andreescu. Cand e trist adoarme langa toba ruginita. In magazia cu amintiri plange artistic pe sunet de "Tama" dupa Aurica si vremurile de altadat. Nu-l asculta decat catelul Tom (dupa Jones, "preferatul lui Aurelian") - un vagabond ce i s-a oplosit prin curte. Decanul de varsta al tobosarilor ieseni se descurca greu astazi, cand genul nu mai are cautare. Dar se mandreste cu trecutul glorios, cand pe parcursul a 40 de spectacole i-a fost frate si prieten marelui artist. Vremea cand risipea ca un print averi castigate in cateva zile cat altii in ani a trecut. Aurelian a insemnat pentru el o rugaciune, un dar de la Dumnezeu.
FARA REPETITIE. Mihai Popovici a activat cu formatia Meteor in anii '70. Pe atunci impresar era Misu Osipov, iar trupa isi schimba tobosarul aproape an de an. "Aurelian venea direct in orasul unde aveam spectacol cu putin timp inainte de a urca pe scena. Ii stiam piesele, asa ca rareori faceam cate o mica repetitie, cantam putin cum voia el, spunea ca e in regula si nu mai continuam", isi aminteste Mihai. Aurica nu facea nota aparte, statea cu ei, glumea, le asculta bucuriile si necazurile. "Beam toti pe vremea aceea. Aveam tot timpul in culise o sticla de votca, iar cine nu avea treaba pe moment mai tragea cate un gat, dar Aurica nu intra pe scena sa se clatine. Bautura facea bine tonusului tuturor, favoriza antrenul; cu cat eram mai bauti, cu atat ne descurcam mai bine", isi aminteste Mihai.
CANTEC PENTRU SINISTRATI. "Artistul se duela in farse cu Ica Atanasie, prezentatorul si responsabilul cu momentele vesele. La unul dintre spectacole, cand Aurelian a dat sa se imbrace, a descoperit ca Ica ii pusese elegantul costum la murat, bagandu-i in buzunare pietre si sare. Pana si in fitosii pantofi negri de lac. �A strigat cu putere - Ica!, de s-a auzit in sala. Si-a curatat putin costumatia si la scurt timp a intrat pe scena.� Se tachinau tinandu-se de poante pana si in timpul spectacolului. Aurelian canta si Ica il tragea cu tot cu microfon in culise. �Se vedea cum se duce dupa microfon si spunea: da, bai, drumul la cablu!� Spectatorii observau si gustau glumele. Mergeau in acea perioada - imediat dupa inundatiile din 1970 - in localitatile calamitate. Au ajuns cu spectacolele pana la Baia Sprie. Le incalzeau sufletele sinistratilor. �Oameni� era melodia lui favorita", spune Mihai Popovici.
NU SE SUPARA. Dupa program mergeau la restaurant. "Ma chema pe nume: �Mihai, hai sa bei un bitter!�. Aranja cu barmanul si imi puneau in pahar sare si piper. �Hai noroc!�, zicea. Dupa ce trageam o dusca radeau toti de se prapadeau", isi aduce aminte Mihai. Alteori tachinau chelnerul. Aparusera insectele din plastic pe care le strecurau in farfurie. Un chelner a fost pus in situatia sa aduca de trei ori ciorba si, dupa fiecare "rand", era apostrofat cu severitate. Innegrit de suparare, acesta a aflat la final ca totul a fost o farsa si ca mancarea a fost excelenta de la bun inceput. "Aurica era un om nemaipomenit. Pana nu cantai, pana nu aveai relatii cu el parea un om rece, insa era cald, un sufletist inegalabil, un om de gasca nemaipomenit, care se tinea de poante. Nu se supara pe nimeni niciodata", povesteste marele tobosar iesean.
FETE. Uneori, artistii nu mancau cate o zi si o noapte pana sa ajunga la spectacol. Dupa reprezentatie, franti, mergeau la hotel. "Misu (n.r. - impresarul) alegea in fiecare localitate cel mai bun hotel si carciuma, unde totul era la discretie. Lazi de bere la gheata, mese pantagruelice, vin, whisky de cea mai buna calitate. Cateodata era printre noi si Andreescu. La sprituri se discuta despre fete. In rest ne vedeam de treaba, dar tot timpul era bautura. Uneori nici nu mai ajungeam sa dormim, stateam pana dimineata." Veneau si admiratorii pentru autografe. Fetele din provincie erau innebunite dupa Andreescu, asa ca baietii mai faceau cate o gluma. Puneau tinerele sa se duca la artist incredintate de un preaviz, chipurile, din partea staff-ului.
ARTISTUL. Pe Mihai l-a impresionat faptul ca Aurelian canta cu mare pasiune. "Era foarte cald si nu alegea piese zbuciumate, interpreta melodii de-ale lui Tom Jones si Engelbert Humperdinc, pentru ca ii aprecia mult pe cei doi. Daca inchideai ochii cand canta spuneai ca e americanul. Avea o voce placuta si profunda, cu un timbru jos si grav, pe care n-aveai cum sa-l imiti". Aurelian alegea piesa in functie de tematica spectacolului si de locul unde concerta. "Din punct de vedere profesional era nemaipomenit. Apreciat de intreaga suflare artistica. Compozitorii se bateau pentru el sa le interpreteze piesele. Putea sa cante si fara microfon. Avea putere, volum." Mihai spune ca Aurelian parea sobru, dar, in fond, nu era. "Cand il vedeai nu-ti dadeai seama: normal, spuneai ca e o vedeta. Dar se integra imediat in colectiv, se apropia de tine, nu zicea ca el e Aurelian si nu sta cu omul din formatia de acompaniament. Cotat ca un foarte bun artist, era constient de valoarea sa, dar nu se lauda ca-i mai bun decat altul. Cand se intalnea cu ceilalti artisti se pupau, nu exista raca, nu functiona principiul concurentei." Intr-o ierarhie la nivel mondial, Mihai il asaza pe Aurelian Andreescu alaturi de Tom Jones. "Era printre putinii care pe atunci se incumetau sa interpreteze cantecele sale. Cine incearca nu poate realiza nici azi interpretarea unica a lui Aurica."
BANI. Artistii erau multumiti, intrucat castigau foarte bine. Mihai, care lua cate 300 de lei pentru un spectacol, spune ca artistul cap de afis primea o suma si mai mare, de la 500 in sus. "Acasa nu aduceam nimic, banii ii cheltuiam pe bautura si pe mancare. Beam de toate, nu ne multumeam cu ce ni se oferea, luam si in plus. Ne placeau romul si votca cu Pepsi. Toti eram betivi. Intram in restaurante si nu mai ieseam pana nu ne gasea Misu, care ne cauta cu taxiul din restaurant in restaurant inainte de spectacol. Noi stateam si beam acolo, uneori fara sa mancam. De spaima ca nu ne gaseste, Misu a si facut de doua ori infarct." Plata se mai facea uneori si "in natura". "Odata am plecat dupa un show de la fabrica �Cuget� cu un maldar de covoare care erau pentru export, nimeni nu avea acces la ele." Aurelian castiga foarte mult, dar si cheltuia pe costume, recuzita.
INREGISTRARE LA IASI. Compozitorul iesean prof. Titel Popovici, care a lansat foarte multi artisti de renume, printre care si Anca Parghel, si a compus pentru toate numele mari ale muzicii usoare romanesti, isi aminteste cu drag cum a mers cu Aurelian sa inregistreze piesa "Prima iubire", compusa special pentru artist. S-au intalnit dupa un concert la Iasi. "Draga Aurica, am o piesa, mi-ar placea sa o canti tu, cum facem?", i-a spus profesorul. "Titele, o sa o ascult si stabilim", i-a raspuns artistul. I-a placut, insa a trecut mult timp pana sa "stabileasca". Cu chiu, cu vai, in cele din urma, Titel Popovici l-a prins: "I-am spus ce vreau, a vazut cum e atmosfera, de bossanova, un gen practic nou la noi la acea vreme. Limbajul muzical nu era un secret pentru el, il punea in valoare si vocea, a intuit imediat ritmul, armonia, asa ca a invatat repede melodia si in jumatate de ora piesa a fost inregistrata fara nici un incident". Din pacate, fiind atat de ocupat, nu a mai apucat sa inregistreze o alta piesa, cu toate ca profesorul a compus destule care i se potriveau.
ZEUL RABDATOR. "Era un om de o noblete iesita din comun, sufletist, prietenos, om de viata cum se spune, tinea foarte mult la cei cu care canta, la instrumentisti, nu se certa, nu facea pe vedeta." La Iasi a fost rabdator, ii era si lui jena dupa ce de atatea ori a promis si nu reusise sa se tina de cuvant. "Prima iubire" a cantat-o Aurelian mai intai intr-un spectacol la Casa Sindicatelor din Iasi. Asta demonstra modestia sa iesita din comun. S-au mai intalnit la spectacolele date la Iasi sau cand profesorul mergea la Bucuresti si il cauta la barul unde canta. "Beam cu el un pahar de tarie. Ii placeau whiskyul si votca. Asa obisnuia cu oricine se intalnea si vorbea." Se bucura tare mult cand il vizita ieseanul, dar se intretineau putin, pentru ca avea atatia oameni in preajma. Era ca un zeu.
AVEA PROBLEME CU TEXTELE. Aurelian intuia ce anume cere compozitorul. Descoperea repede cum e melodia. Singura problema era cu textele. Fiind cap de afis mai peste tot, canta doar cateva melodii. De aceea dadea mai putin importanta textelor. Daca trebuia sa cante mai multe avea unele probleme. "Nu-si batea capul prea tare sa memorizeze toate textele. Multi spuneau despre el ca le retinea mai greu, pentru ca nu era preocupat sa le invete pe de rost." Era boem, imprastiat. De aceea, la unele festivaluri, concursuri, avea montat textul scris mare pe latura interioara a cortinei, pentru a arunca o privire in caz ca uita.
COMPOZITORUL "PRIMEI IUBIRI". Titel Popovici, pianist, compozitor, orchestrator, dirijor - inclus in dictionarul international de jazz aparut la Editura Enciclopedica sub ingrijirea lui Mihai Berindei, cu sute de inregistrari la radio si televiziune la Bucuresti, este considerat parintele jazzului iesean. A cunoscut succesul mai intai cu Trio-ul Popovici, din care facea parte si fratele sau, Mihai. A intemeiat un big-band si a colaborat in nenumarate randuri si cu regretatul Sile Dinicu, care i-a fost si nas de cununie. A compus piese de muzica usoara, dar si jazz pentru foarte multi artisti importanti pe care i-a dat Romania.
"A fost cea mai valoroasa voce barbateasca a muzicii usoare romanesti de pana acum. Avea un timbru si o culoare a vocii inconfundabile. Era singurul cu adevarat - O VOCE. Daca o ascultai dintr-o suta iti dadeai imediat seama ca era a lui Aurica. Inimitabila"
- prof. Titel Popovici, compozitor, dirijor, orchestrator
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
|