|
- NOU - - CARTE DE OASPETI - - FORUM - - FACEBOOK - |
[ Dana Andronie | Jurnalul National | 17 Septembrie 2007 ]
Scrisoarea Cat de greu trebuie sa fie oare sa pastrezi o scrisoare numai in inima? Si sa i-o transmiti cuiva care nu te mai poate auzi?
Harul e floare rara in zilele noastre. Apare cand si cand, iar cei asupra carora se pogoara capata o stralucire aparte. "Aurelian Andreescu suferea o transformare magica atunci cand se urca pe scena. Desi avea un defect de vorbire, cunoscut de toata lumea, de altfel, in clipa in care era acolo sus si incepea sa cante, aceasta problema disparea ca prin minune. Atunci iti dadeai seama de geniul sau. Se transfigura complet, parea ca are noi puteri, ca traieste prin asta", spune Mihaela Mihai. Artista nu poate uita un gest care a ajutat-o intr-o perioada dificila. "Aurelian a fost singurul dintre colegii mei care nu a ezitat sa-mi trimita felicitari la toate sarbatorile posibile. Eram in exil la Paris, bolnava la un moment dat, printre straini, mi-a fost foarte greu, aveam nevoie de sprijin. Cu toate ca devenisem �persona non grata� pentru regim, el nu s-a ferit, ca altii, sa pastreze legatura cu mine si sa si recunoasca asta. Marele meu regret, legat de acea perioada, a fost ca nu a ajuns acolo, sa ma viziteze." Pe Mihaela Mihai a impresionat-o si gentiletea lui Aurelian Andreescu. "In 1971 am luat Cupa Europei la concursul de la Knokke, din Belgia. Aurelian s-a prezentat ca un gentleman desavarsit, atent. Nu era o poza, nu facea asta ca sa impresioneze, ci pur si simplu asa era el. Avea un umor innascut, spontan, ne simteam mereu bine in preajma lui. Avea, pe langa extraordinarele calitati vocale, si o sensibilitate deosebita. Mi-a fost mai mult decat un prieten, mi-a fost ca un frate mai mare." PRESIMTIREA. "Cu putin timp inainte de a muri, am avut un soi de presentiment", spune Mihaela Mihai. "Chiar ma obseda ce se putea intampla acestui om deosebit, mi-era teama de ceva nestiut. De aceea ma hotarasem sa-i scriu cat de mult a insemnat el in viata mea, cat a contat pentru mine onestitatea sa. Regret ca n-am apucat sa astern acea scrisoare pe hartie. Dar o pastrez mereu in mine, face parte launtrica din fiinta mea, e de fapt amintirea pe care i-o port." COLOANA VERTEBRALA. "Exista din ce in ce mai putini oameni marcanti in domeniul artistic", e de parere Mihaela Mihai. "Traim vremuri cand harul este sistematic temut de producatori, pentru ca deranjeaza. Generatia mea de artisti tocmai prin asta s-a selectat si a reusit sa faca lucruri unice: prin puterea de a nu accepta orice, de a fi noi insine. Chiar daca nu ne-a fost si nu ne este usor, ne-am pastrat coloana vertebrala artistica. Azi producatorii prefera formatiile de tineri care pot fi inlocuiti oricand. Eu mereu am spus: se poate gasi cineva care sa cante mai bine sau mai prost decat mine, dar niciodata exact ca mine. Cine ma imita nu creeaza decat o copie ieftina. Un artist unic, inimitabil a fost si Aurelian. Voi fi mereu recunoscatoare ca l-am intalnit." | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | |
|||||||||||||
- PARTENERI MEDIA - |
Despre | Termeni | Ajutor | Contact
